Comuna Scoarţa dăruită atât de mult de natură cu condiţii prielnice vieţii omului nu putea să nu fie vatră şi leagăn al unor aşezări omeneşti încă din timpurile străvechi. Sub patina ireversibilă curgeri a timpului au rămas dovezi arheologice care vorbesc de populaţia acestei zone depresionare subcarpatice oltene care au fost locuită fără îndoială din neolitic si poate mai devreme, având în vedere că pe teritoriul comunei Baia de Fier, situat nu departe sau descoperit materiale arheologice care vorbesc chiar despre o aşezare paleolitică.
Descoperirile arheologice din unele localităţi ale Gorjului ca cele de la Teleşti Runcu, Săcelu, Bărbăteşti, Suseni şi multe altele ne aduc pe firul istoriei până la civilizaţiile neolitice.
Referitor la comuna Scoarţa consemnez faptul că până în prezent nu s-au făcut săpături arheologice. Totuşi întâmplător pe întreg cuprinsul ei au fost găsite urme de viaţă materială, unelte, ceramică, monede şi tezaure care ne oferă posibilitatea sa afirme cu certitudine că şi această parte a Gorjului a fost locuită din cele mai vechi timpuri. Astfel că pe raza satului Bobu, în apropierea „Fântânii din Bobaia”, de lângă casa lui Gheorghe Creţu cât şi în Dealul Bobului au fost găsite topoare de piatră cu loc de înmănuşare aparţinând neoliticului, unele ce sunt în colecţia micromuzeului din Şcoala Gimnazială Scoarţa. Asemenea topoare se află în colecţia muzeistică a tuturor şcolilor din comuna Scoarţa ele fiind găsite în perimetrul celorlalte sate ale comunei: Budieni, Copăcioasa, Cerătul de Copăcioasa.
În colecţia muzeului Gorj, se află un fragment de topor din piatră şlefuită din epoca bronzului (lamă evazată) şi se păstrează numai partea dintre tăişuri (inventar nr.588).
Tot în colecţia Muzeului Judeţean Gorj se mai află o râşniţă neolitică descoperită în raza satului Colibaşi (inventar nr. 142). Profesorul universitar Dumitru Tudor în lucrarea sa „Oltenia Română” menţionează că la Bobu s-a descoperit un fragment dintr-o stelă funerară de calcar şi monezi de bronz pe malul pârâului Bobaia în punctul numit „Gheţăria lui Berbece” şi nu pe malul Blahniței cum a afirmat greşit scriitorul.
De asemenea monedele şi tezaurul monetare descoperite în multe din localităţile gorjene printre care şi Scoarta, Piștești şi Bobu sunt alte dovezi elocvente ale unei intense vieţi economice şi spirituale a acelora care trăiau în aceste zone adică a geto-dacilor.
Descoperirile arheologice din zona Carpaţilor Olteni, inclusiv depresiunile Baia de Fier, Novaci, Polovragi, Tg-Jiu au dovedit că erau așa cum am mai menţionat dintre cele mai locuite de traci şi geto-daci acum 4.000 de ani. Cetăţile de la Vârţu precum şi aşezările de la Arcani, Teleşti, Drăgoteşti atestă locuirea părţii de Nord a Gorjului de către puternice activităţi ale dacilor buri.
Din unele afirmaţii ale istoricului Dumitru Berciu se poate ajunge la concluzia că şi pe teritoriul comunei Scoarţa având în vedere aşezarea ei în partea nordica a judeţuului Gorj, în depresiunea Tg-Jiu – Câmpul Mare au trăit acea ramură a dacilor numiţi „buri”.
Prezenţa populaţiei daco-romane, rezultat al contopirii dintre băştinaşii şi noii veniţi, proces produs în urma războaielor de cucerire a Daciei de către romani (101-102 şi 105-106) este atestată arheologic şi vatra Gorjului inclusiv în comuna Scoarţa, unde s-au descoperit resturi de ceramică, un fragment de lulea din lut cu ornamente în exterior sub formă de spirale, obiecte ce se află în colecţia muzeistică a Şcolii Generale Bobu.
După cucerirea Dcaiei cât şi după anul 275 anul retragerii stăpânirii Romane din Dacia populaţia de bază daco-romană rezultat al contopirii dintre daci băştinaşi şi romani au rămas pe loc, continuând să ocupe vechile vetre aşa cum dovedesc descoperirile arheologice din diferite localităţi gorjene, unelte vase de ceramică.
Dar nici în circulaţia monetară nu se constată o întrerupere, în Gorj descoperindu-se tezaure monetare la Scoarţa, Bobu, Săcelu şi alte localităţi.
Aşa cum am mai arătat primele aşezări omeneşti în partea nordică a Olteniei au apărut încă din paleolitic, cadrul geografic (relief, climă, ape, teren, păduri) fiind favorabile pentru locurile şi desfăşurarea unor activităţi economice, iar râurile şi dealurile care au fost locuite cel mai devreme şi ele ofereau condiţii prielnice pentru muncă şi viaţa oamenilor din acele timpuri.
Mai târziu când uneltele s-au perfecţionat, s-au putut defrişa păduri, extinzându-se astfel terenul agricol şi s-a putut asigura hrana pentru populaţia aflată în creştere.