În ce priveşte atestarea documentară a comunei Scoarţa, documentele care s-au păstrat privind existenţa ei ca aşezare de tip rurală în secolele trecute o atestă mai ales trecerea satelor dintr-o proprietate în alta, frământările ţăranilor pentru pământ şi în unele perioade ale istoriei, lupta acestora contra diverselor forme de exploatare feudală.
Ca şi în alte sate ale judeţului Gorj, în secolul al XV-lea, când se desfăşoară procesul de destrămare al obştii ţărăneşti libere, în cadrul căreia au trăit şi locuitorii din acestă comună se constată că în acapararea de către domn şi boieri ai unor sate libere, fapt ce au dus la sporirea ţăranilor dependenţi de boieri şi domni, în această situaţie rămânând până la împroprietărirea din 1864.
Înfeudarea nu a cuprins toate satele comunei Scoarţa, ci numai satele Bobu şi Mogoşani. Scoarţa este una din aşezările omeneşti din judeţul Gorj care are o vechime îndepărtată. Pe baza studierii documentelor scrise se atestă prezenţa istorică a satului Scoarţa începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea.
Din studiul acestui document se poate desprinde concluzia că Scoarţa nu apare ca sat domnesc aparţinând vreunui domn, aşa cum a aparţinut alte sate.
Primul document descoperit şi care confirmă existenţa sa datează din 13 octombrie 1591, când Dumitru Pârcălab de Tg-Jiu, cu 12 megiaeşi judecă pricina dintre Moldoveanu din Scoarţa şi Stănilă pentru o moşie.
Din conţinutul acestui document mai desprindem că tot la data de 13 octombrie 1591 sunt pentru prima dată menţionate şi alte sate ale comunei Scoarţa şi anume: Colibaşi şi Copăcioasa.
Dar cele mai vechi sate ale comunei sunt Bobu, Budieni şi Mogoşani.
Cel dintâi document care datează de la sfârşitul secolului al XV-lea şi menţionează satul Bobu, se află în original la Arhivele Statului Bucureşti şi pe care îl reproduce în limba română P.P.Panaitescu.
„Întru Hristos Dumnezeu bine credincios şi bine cinstitor Hristos iubitor şi autocrat, IO BASARAB CEL TÂNĂR VOIEVOD, domn, fiul bunului Basarab Voievod, din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu, stăpânind şi domnind peste toată ţara Ungrovlahiei, încă şi peste părţile de peste munţi, Herţeg al Ambaşului şi Făgăraşului a binevoit domnia mea cu a sa buna voinţă cu inimă curată şi luminată a domniei mele şi am dăruit domnia mea această a tot cinstită… jupanului Ticuci şi fraţilor lui Bran Radul şi Pătrul ca să le fie satele anume pentru că le sunt vechi moşii . După aceea iar să fie Mogoşani şi Turţa, pentru că au cumpărat Ticuci şi fraţi lui de la Moga cu fraţi Turiţa cu popa Satcelu pentru a treia parte din Ştefăneşti în faţa domniei mele Dîrmoxa şi (urmează numele altor sate şi sălaşe de ţigani întărite de voievod boierului Ticuci).
… De aceea am dat şi domnia mea ca să le fie de Ocină şi de ohabă lui Ticuci lui Bran şi lui Radul şi lui Pătrul.
Ianuarie 8 zile anul 6988 (1480) Basarab cel tânăr voievod din mila lui dumnezeu Domn”.
Documentul prezentat, atestă pentru prima dată atestă pentru prima dată existenţa istorică a satelor Mogoşani şi Dîrmoxa (Bobu) că erau aşezări temeinice cu importanţă economică fapt ce a fost document de preocupare şi apropriere din partea boierului Ticuci prin daria domnului Basarab cel tânăr.
Din alte documente rezultă că în anul 1704 satul Dîrmoxa reapare sub numele de Bobu. Iată conţinutul unui astfel de document:
Urmaşii lui Constantin Sărdănescu au făcut o învoială cu Mânăstireas Tismana, prin care Mânăstirea a cedat în schimb sardăneştilor moşia lui Constantin Sărdănescu, iar Tismana a primit moşia Bobului (Dîrmoxei), actul a fost semnat de Constantin Brâncoveanu, domn al Ţări Româneşti.
Privitor la denumirea satului Colibaşi, un sat de moşneni, vine de la denumirea caselor de dimensiuni mici ale locutorilor numite colibe.
Unele sate nu sunt atestate documentar ca: Lazuri, Raba şi Câmpu Mare deoarece în acele vremuri aceste sate erau înconjurate de vechile sate ele apărând ca unităţi administrativ teritoriale mult mai târziu când nu se poate preciza, dar cel mai nou sat, ca şi cel de altfel cel mai mic, Câmpu Mare, care apare înainte de Primul Război Mondial, cam pe la anul 1892 sau 1898.